Lupt ...

mi-a cam pierit suspinul sfinţit de poezie,
îmi piere şi surâsul în groaza din pustie.
de-abia mai simt în piept normalele bătăi,
dar simt în tălpi arsuri şi spini atât de răi.

sunt la pământ de tot, dar nu mă simt pierdut,
ci-mi conturez în gând o zi, un început.
ca mine-au fost destui să zacă la pământ,
dar tot mai am nădejdi, cât timp nu sunt înfrânt.

ispitele sunt multe, dar prea puţine-s noi,
e-o vreme de uzură, e-acelaşi lung război,
mai pierd o bătălie, mai sângerez zdrobit
şi ştiu că toate-acestea au, totuşi, un sfârşit.

cât timp în minte-aud al biruinţei glas,
eu nu renunţ să lupt, să sper eu nu mă las
mai aţipesc, dar lupt să nu m-afund în somn,
ci-n suflet mă agăţ de-al vieţii mele Domn

catargul vieţii mele atârnă trist şi rupt,
dar simt un vânt plăcut şi mă ridic şi lupt.
mai rabd sub vâlvătăi, mai biruiesc un val
şi ştiu că Domnul meu m-aşteptă blând la mal.